Cand ai obtinut succes, pentru ce te pregatesti? Crestere sau descrestere?

<English version>

Considerat un ganditor si un lider de exceptie in domeniul managementului de catre Asociatia Americana de Management, numit de catre The Wall Street Journal un indrumator de top si fiind considerat unul dintre oamenii cu cea mai mare influenta in dezvoltarea leadershipului, Marshall Goldsmith continua sa isi onoreze titlurile care i-au fost acordate de-a lungul timpului.

Totul a inceput cu cartea Ce te-a adus aici si nu te va duce mai departe, carte ce s-a bucurat de un succes rasunator, ramanand un titlu de referinta in materie. Pe fond, face referire la lucruri elementare, punand totodata accentul pe aspecte ce tin de cotidian si pe care deseori le uitam in momentul in care ne coordonam afacerea. El puncteaza faptul ca unele atitudini si comportamente ne aduc succesul, insa tot ele ne pot aduce infrangerea si, respectiv, declinul business-ului nostru.

Unul dintre comportamentele ce ne pot duce pe primul loc este ambitia corelata cu efort intens. Cum altfel, intr-o meritocratie, se poate ajunge pe primul loc? Cum altfel poti fi campion? Primul pas este sa iti doresti si apoi sa muncesti intr-acolo. Poate ca nu ai inceput cu o tinta clara. Poate, pur si simplu, ai pornit lucrurile si ai tras din ce in ce mai mult pentru ca treaba sa iasa bine. Iar clientii tai au observat interesul, pasiunea si seriozitatea cu care ii servesti, asa ca au cerut mai multe servicii, te-au recomandat altora si afacerea a crescut.

Insa, pe termen lung, o astfel de strategie poate fi ineficienta, fiindca randamentul si motivatia pot sa scada, ajungand ulterior la plafonare. O abordare care da roade pe termen lung este echilibrul si constientizarea faptului ca ceea ce este astazi suficient, maine va fi insuficient, necesitand un efort considerabil, efort ce nu poate fi sustinut fara sacrificii de natura personala, de cele mai multe ori.

Un alt ingredient necesar pentru performanta de top este competitivitatea. Pentru a fi cel mai bun, trebuie sa-ti doresti asta suficient de mult astfel incat sa fii dispus sa faci efortul necesar. Tot competitivitatea este cea care te tine pe locul 1, mereu atent la urmaritorii tai, mereu preocupat la ceea ce trebuie sa faci pentru a-ti consolida pozitia si a pune distanta intre tine si competitie. Dar pana unde? Pana unde competitivitatea este buna si de unde incepe sa fie toxica.

Goldsmith face trimitere si la critica neconstructiva la adresa celorlalti, unul dintre cele mai des intalnite atitudini ale liderilor, care considera ca, daca sunt pe o pozitie dominanta, automat detin raspunsurile tuturor problemelor, dar mai ales ale problemelor celorlalti, incercand sa se impuna in fata acestora.  Deseori, manati de dorinta de a evolua si de a o face intr-un timp cat mai scurt sau, pur si simplu, fiind axati pe rezultate, nu dam importanta faptului ca nu suntem toti la fel. Ceea ce pentru mine este simplu, pentru altcineva este greu. Si aici se poate evidentia un moment greu in activitatea unui lider, care este pus in fata situatiei in care angajatii sai nu inteleg mecanismul unei chestiuni vitale pentru business, chiar si dupa explicatii indelungate. In acele momente liderul are doua optiuni, la fel de valabile amandoua. Goldsmith, promotor al leadership-ului colaborativ, recomanda rabdare si creativitate in a explica echipei pana cand aceasta intelege si isi urmeaza liderul intelegand atat ansamblul cat si detaliul provocarii. Pe de alta parte, stim la fel de bine atat eu, cat si tu, ca sunt momente in care timpul este in antiteza cu rabdarea si pur si simplu ai nevoie sa mergi mai departe. Prin urmare, o optiune la fel de valida este aceea de cere echipei sa te urmeze, fie ca intelege, fie ca nu. Desi o astfel de abordare este justificata de multele exemple de success al liderilor directivi care au schimbat lumea in mod semnificativ, ea este, in esenta, un transfer de incredere. Practic, liderul cere echipei sa aiba incredere in el si sa-l urmeze prin ceata groasa, bazandu-se in intregime pe clarviziunea lui. Pentru ca echipa sa-i poata oferi liderului increderea ei, trebuie sa o aiba. O relatie deschisa si constructiva intre lider si echipa favorizeaza momente in care nu ai timp sa explici, altfel… provocarile vor continua.

Un lider nu este doar omul din fata, este si omul din spate. Care ii impinge pe ceilalti spre a se autodepasi. Care ii invata ceea ce el a invatat de unul singur… sau nu. Tu esti omul care  da incredere, cand ceilalti simt ca nu mai pot gestiona lucrurile pe cont propriu. Vorba aia, si  cand nu mai poti, mai poti putin, tu o stii cel mai bine. In egala masura, tu esti omul care are puterea de a-si asuma chiar si greselile. Sau, mai ales greselile. Pentru ca leadership-ul nu inseamna sa nu fii slab, ci sa te ridici deasupra slabiciunilor tale. Pentru ca un adevarat lider creeaza oameni care sa-i urmeze, nu oameni care sa-l urmeze. Este un lucru mic, care face o diferenta mare.

Marshall Goldsmith trage concluzia ca pe masura ce inaintam pe calea succesului, nu acesta ne defineste, ci trasaturile de caracter si personalitate, care se reflecta in modul in care ne conducem afacerea, astfel incat este esential sa fim atenti la lucrurile mai putin pozitive. Tocmai de aceea, unele dintre lectiile pe care liderii trebuie sa si le reaminteasca sunt bazate pe lucrurile care vin dinauntrul nostru si care ne definesc, fara a ne raporta la factori externi.

<English version>