Amanarea este universala! Te ajuta cu ceva sa stii asta?

Amanarea si confortul formeaza o alianta redutabila in lupta cu actiunea. De cele mai multe ori ne gasim un echilibru confortabil, indiferent de contextul in care ne aflam. Un echilibru in care, pur si simplu a nu face nimic, este mai usor decat a face orice.

Nu, nu e vina ta, asa e construit universul. Iar legea lui Newton o sustine cu autoritate. Prima dintre cele 3 legi ale mecanicii, cea a inertiei, spune ca:

Orice corp își menține starea de repaus sau de mișcare rectilinie uniformă atât timp cât asupra sa nu acționează alte forțe sau suma forțelor care acționează asupra sa este nulă.
 Sir Isaac Newton (bazat și pe studiile lui Galilei)

Prin urmare nu esti cu nimic vinovat(a), pur si simplu asa functioneaza universul. Toate formele materiei isi cauta un punct de echilibru si raman acolo.

Chiar daca acest echilibru este descris prin nemultumiri diverse: nu-mi place job-ul actual pentru ca sefii nu sunt atenti la oameni si muncim pana la epuizare… (mereu vine si un „dar”, spus cu voce tare sau doar in gand)…. dar, colegii sunt foarte faini si banii sunt si ei buni, plus ca m-am obisnuit si ma pricep, deci nu ma bate nimeni la cap. Si uite asa, continui sa stau in acel loc, sa aman orice schimbare, pana o forta actioneaza cu o putere mai mare asupra mea. Fie o forta de eliminare, fie una de extragere.

Amanarea nu inseamna inactivitate. Nu inseamna ca nu fac nimic!

Ba din contra. Uneori amanarea este acuzata de unii dintre cei mai activi oameni. In fapt, am ajuns sa cred ca doar cei cu potential de actiune devin constienti de faptul ca amana. Amanarea nu exista efectiv, nu e ceva ce faci, si nici nu e ceva ce nu faci, prin urmare e greu de observat. Ea reprezinta mai degraba o expresie a diferentei intre ceea ce stii/simti ca ai putea face si ceea ce faci in realitate.

Amanarea se manifesta si in cazul oamenilor foarte activi, a antreprenorilor mereu pusi pe fapte, a liderilor care duc povara unor responsabilitati uriase, a sportivilor de performanta obisnuiti cu succesul. Cu totii imi vorbesc despre planuri pe care le au, dar pe care nu le pun in aplicare, pe care le amana, desi simt ca din aceasta amanare se acumuleaza multa frustrare.

Si totusi noi nu suntem chiar orice forma de materie

Constiinta de sine, responsabila pentru intelegerea propiei amanari este si cea care ne salveaza de ea. Daca nemiscatul Pamantul, care totusi calatoreste prin univers cu o viteza de peste 100.000 km/h, nu are o constiinta de sine care sa-l impinga pe o alta traiectorie, noi, oamenii, o avem. Noi constientizam ca, daca stam, vom batatori locul pana acesta se va eroda, iar daca mergem pe directia pe care o vor altii, nu vom ajunge cu siguranta acolo unde ne-am dori noi.

Constientizarea este de cele mai multe ori marea provocare. Iar aici putem lucra impreuna, pentru a-ti pune la dispozitie uneltele si experieta care sa te ajute sa-ti gasesti directia si resursele necesare pentru a actiona constient(a).

Odata asumata decizia de a actiona, de a iesi din starea de amanare vei avea un sentiment de claritate si incredere deosebit de placut. Poate nu vei sti ce ai de facut pas cu pas, poate te vei ingrijora cand aceeasi claritate iti va permite sa vezi dificultatile pe care le ai in fata, dar increderea ca vei ajunge acolo va fi de neclintit.

3 resurse utile de luat in drumul acesta

Nu vreau sa inchei, fara sa-ti las 3 unelte bune de pus in rucsacul pe care il vei lua cu tine in calatoria ta.

Concentreaza-te pe beneficii! Intelegerea beneficiilor pe care ti le va aduce obiectivul catre care vei porni este esentiala. Pana la urma, nu vrei sa actionezi doar de dragul de a actiona, doar de dragul de a spune ca nu mai amani. Asta ar fi o pierdere de vreme si ar aduce un cost de oportunitate ridicat pentru ca in acelasi timp ai putea face ceva mai bun. Deci e important sa fii sigur(a) de ce-ti va aduce bun obiectivul tau. Odata identificate nu lasa aceste beneficii pe vreo pagina uitata din agenda. Tine-le la indemana, aminteste-ti mereu de ce faci ceea ce faci, ce vei avea de castigat, de ce merita efortul de a parasi confortul echilibrului.

Creeaza-ti un program si tine-te de el! Daca crezi ca e suficient sa-ti spui ca de maine te apuci de alergat pentru a ajunge la maratonul de anul viitor, te inseli. Daca participarea la maraton necesita un antrenament zilnic de 2 ore, cele 2 ore nu vor aparea pur si simplu in programul tau. Ziua nu va avea brusc 26 de ore, doar pentru ca iti doresti asta. Sa presupunem ca vrei sa te antrenezi dimineata, inainte de serviciu, ceea ce inseamna ca va trebui sa te trezesti cu 2 ore mai devreme si/sau sa mai optimizezi timpul folosit dimineata pentru alte activitati. Daca vrei sa te trezesti mai devreme, ar fi bine sa te culci mai devreme, pentru ca altfel diminetile vor fi chinuitoare, oboseala se va acumula si iti vei creste sansele sa abandonezi pe drumul catre obiectiv. Dar ca sa te poti culca mai devreme, trebuie sa-ti schimbi programul de seara, astfel incat sa poti acomoda cele 2 ore in plus de somn. Iar asta s-ar putea sa implice sa vii mai repede de la serviciu, sa nu mai stai peste program, sa fii mai eficient(a) sau sa inveti sa spui nu. Orice ar fi nevoie sa faci, planfica precis si apoi nu te abate de plan.

Planifica obiective, nu timp! Am scris mai multe despre aceasta perspectiva de curand si ziceam atunci ca mamangementul timpului nu te poate duce la obiective. Nu poti adminstra ceva ce nu e in controlul tau, asa cum este timpul, dar poti gestiona ceva ce iti apartine in totalitate, obiectivele. Astfel vei ajunge sa realizezi ceea ce e important pentru tine, ceea te va duce cu adevarat inainte, pe drumul pe care ai pornit.